Maria Ghinea - Biografie

Maria Ghinea s-a nascut pe 20 septembrie 1968, in satul Casa Veche, din comuna Olanu, judetul Valcea.

Scoala primara si gimnaziul le-a urmat in comuna natala in perioada 1974-1983. Ca eleva a participat la o serie de concursuri scolare unde cantecul popular romanesc a fost prietenul ei cel mai drag.

Liceul l-a urmat in municipiul Rm. Valcea. Aici, prietenul sau nedespartit - cantecul popular - a insotit-o pretutindeni. A urmat Facultatea de Muzica din Bucuresti , mai tarziu terminand Pedagogie muzicala.

Astfel, alaturi de aparitiile sale la actiunile organizate de catre scoala, ea si-a facut aparitia, cu brio la Festivalul "Maria Lataretu" de la Tg-Jiu in 1986, unde a fost incununata cu ravnitul loc I, iar in 1987, in cadrul cunoscutului Festival "Cantarea Romaniei" s-a clasat tot pe locul I. Aici a fost remarcata de cunoscutul dirijor si compozitor, Constantin Arvinte, cel care de fapt a descoperit-o cu adevarat. Demn de remarcat este si faptul ca Maria Ghinea a primit o indrumare corespunzatoare de la profesorul Rostogol si, totodata a evoluat si alaturi de orchestra "Izvorasul" din Rm. Valcea.

Imediat dupa terminarea liceului s-a angajat ca solista de muzica populara la Orchestra "Valceanca" din municipiul Rm. Valcea, unde a evoluat alaturi de renumitele interprete Maria Dragomiroiu si Felicia Ungureanu. In anul urmator, adica in 1988 realizeaza si primele imprimari alaturi de aceasta orchestra, sub bagheta dirijorului Ionel Puia.

Anul 2001 o gaseste ca solista a Ansamblului "Calusul" din Scornicesti, Olt. Cu acest ansamblu a cantat si canta din inima pentru sufletul fiecarui ascultator. In momentul de fata, este solist al Ansamblului Profesionist Doina Oltului, Slatina.

Pana in prezent, Maria Ghinea a realizat 8 albume si de fiecare data cand se afla in fata minunatului public, nu-l dezamageste.


* * *

- De unde vii, Maria?
- Nu-mi place sa-mi etalez viata in public. Firea mea este introvertita. Poate si din acest motiv nu m-am facut repede cunoscuta. Sunt un om care traieste prin sufletul copiilor si prin implinirile celor care-mi sunt aproape. Satul in care m-am nascut - Casa Veche din comuna Olanul, Valcea - are oameni buni si gospodari chiar daca sunt tarani simpli. Traiesc simplu, dar adevarat.
- Cum ai ajuns sa indragesti cantecul popular?
- Am gasit in cantec, intotdeauna, un refugiu. Copila fiind, imi linisteam sufletul prin cantecele care-mi dadeau sentimentul alinarii. Cantam si eram vesela. Mai tarziu, cineva m-a indrumat si am ajuns la ansamblul unde si astazi cant.
- Trebuie sa-ti marturisesc ca vocea ta calda, usor tremuratoare este perceputa ca un inceput... de dragoste. Sensibila si melancolica, mereu insotita de emotie...
- Aveti dreptate. Tot ca un inceput de dragoste a fost si pasirea mea in ale cantecului. Dragostea implinita sau neimplinita este subiectul de la care am plecat.
- Ascultandu-te, am senzatia ca murmura fantanile si freamata campiile inflorite. Reusesti sa pastrezi firescul cantecului adevarat...
- Perceptia dumneavoastra ma bucura deoarece ma trimite spre radacini. Orice om nascut la tara, care a cutreierat miristile, s-a trezit dimineata in cantecul pasarilor sau a calcat pe iarba inrourata va fi totdeauna dominata de firescul si farmecul locurilor natale. Personalitatea fiecaruia va fi marcata de aceste trairi. Si cantecele mele, dupa cum se spune, sunt legate de trairile mele sufletesti.
- Canti si din repertoriul altor interpreti?
- Am indraznit sa ma apropii de repertoriul Mariei Tanase si al Mariei Lataretu. Cu sfiala si cu respect m-am aplecat asupra unor piese care reprezinta culmea folclorului oltenesc. Prin simplitatea mea, prin sensiblilitatea si trairile mele vreau sa le aduc in fata publicului si sa le dau ceva din sufletul meu. Intr-o gradina cresc multe flori. Fiecare are maretia si parfumul ei. Asa si eu. Incerc sa raman in sufletul ascultatorului cu ce am mai bun.
- Crescuta la tara, sunt convinsa ca ai jucat la hora satului. Astazi mai exista acest obicei?
- Da, am fost la hora satului si pentru mine acea perioada a ramas cea mai frumoasa din viata mea. Imi amintesc cu mare drag de costumele populare purtate de fete si flacai. Astazi, din pacate, obiceiurile pe care eu le-am trait nu se mai tin. Doar Pastele si Craciunul au ramas deosebit de frumoase.
- Crezi in puterea dragostei atunci cand este implinita chiar si prin cantec?
- Fara dragoste sufletul este singur, mahnit si trist. Dragostea e implinirea si bucuria omului. Dintotdeauna am cantat, alaturi de codru si flori, acest sentiment dureros de frumos, numit iubire. De fapt si dorul e un fel de dragoste indurerata.
- M-am bucurat sa aflu ca locul unde te-ai nascut are un nume deosebit de frumos: Casa Veche. Oamenii de acolo sunt gospodari destoinici sau au plecat care incotro pentru a trai mai bine?
- In satul meu sunt oameni buni si legati de pamant. Stiu sa munceasca dar sa si petreaca. Voiosia, busuria si naturaletea lor imi sunt atat de aproape... Nu se pot schimba cu nimic. Ei isi canta cantecele si isi seamana ogoarele. Cerul si Dumnezeu sunt lumea lor cea mai aproape de suflet. Credinta le-a fost si inca le este calauza dreapta.

Interviu realizat de Ioana Proca Floria
poza 7
Dragostea fata de cantec
Mi-am facut din dragul fata de cantec o profesie. Este foarte greu sa poti sa-i multumesti pe toti cei care te asculta . am incercat in textele cantecelor mele ca fiecare ascultator sa se regaseasca si sa aibe o tresarire a sufletului cand ma asculta. Sunt un om extraordinar de fericit atunci cand le cant.
Perspective
poze diverse
Colaborarea cu Maestru nicolae Botgros a facut ca numarul meu de prieteni sa se mareasca, dovada si numarul mare de ascultatori care ma contacteaza telefonic Urmatorul album este in lucru si cred ca piesele in care cei care au copiii plecati departe levor asculta cei pe care trecerea anilor i-a marcat , cei care sunt indragostiti , sunt fericiti si multe alte subiecte, vor incerca sama faca saledemonstrez ca nu o sa-i dezamagesc niciodata
poza 7
Colaborarea cu primarii
Colaborarea cu primarii din toate localitatile tarii si faptul ca pot vedea reactia publicului in momentul in care le cant ma face sa imi dau seama ca probabil dumnezeu mi-a dat acest har sa-i fac cateva momente fericiti si sa uite de necazurile si supararile lor.